Nu știu de unde a apărut minunăția asta de taxă bancară, dar e dovada vie că aleșii noștri nu vor să lupte cu adevărat cu evaziunea. Din contra, vor să o amplifice.
Și vă dau un caz concret.
De ceva timp, în magazinul din satul natal s-a pus POS. Șoc. Adică pot plăti cu telefonu? Da! Merg și beau berea de seară având la mine doar telefonul. Și pac, 5 lei halba, bag telefonul și plătesc.
De când cu POS-ul, nici când merg acasă nu mai iau cash după mine. Cumpărăturile mari oricum le fac tot la Lidl și Kaufland, iar cele trebuincioase și urgente, la magazinul de lângă casă care acum are și POS.
Ei bine, dacă pentru halba de bere pentru care eu plătesc 5 lei cu telefonul, oare de ce nu m-aș duce eu cu 5 lei în buzunar și să plătesc din nou ca înainte? Fără bon, fără fiscalizare, căci cine știe că mi-au dat mie o bere la halbă?
Așa, cu cardul, sunt cam obligați să emită și bon, că tre să justifice încasarea. De ce aș plăti eu 5 lei pe halba de bere și 3 lei statului degeaba?
Și eu sunt caz minuscul. Și exemplul cu magazinul e un caz minuscul. Dar cazurile mari?
Eu aș face în sens invers. Să prioritizăm plata cu cardul, astfel evaziunea iese din discuție. Uite, la plata cu cardul în magazine, depozite, farmacii, etc. din TVA îți returnăm, noi, statul, 1%. O bonificație pentru că încurajezi NON-evaziunea fiscală.
Așa, ia țăranul o pâine de 2 lei și-l mai pui să dea 3 lei taxă de nesimțire a statului. Băi, mă lași?
Bre, Nicușoare, bre, Ilie, faceți naibii ce trebuie nu tot găinării feseniste.
