Mă uitam pe BBC Earth la Where the Wild Men Are with Ben Fogle, emisiunea mea preferată de la TV. Protagonistul era la un călugăr budist din Thailanda, dar care era la origini canadian. Călugării budiști au niște reguli foarte stricte, dar spunea călugărul canadian budist că e om și că și el poate greși. Cam același lucru se poate spune și despre Papa Francisc. În pauza emisiunii am intrat pe Insta și prima postare era de la Vatican, cum că Papa Francisc nu mai e…
N-a fost perfect. A fost om. Dar se vedea pe chipul lui că era un om bun. A avut și derapaje, pentru că până la urmă era conducătorul unei biserici, prin definiție conservatoare.
Sunt romano-catolic, deloc practicant în ultimii ani. Dar am trăit într-o famlie credincioasă. Mama, la cei 76 de ani ai ei, ține doar pe posturile religioase.
Mi-a plăcut Papa Francisc pentru că a încercat să împace toate bisericile. Pentru că a fost singurul conducător de biserică care a cerut oprirea războaielor. Spre deosebire de patriarhul ortodox rus care sfințește tancuri și bombe.
Adevărul e că asta e diferența dintre biserica catolică și cea ortodoxă.
Azi Papa Francisc a plecat, dar sper că a lăsat în urma lui tot un cardinal care să devină papă pe același palier – om bun, care ține cu biserica și cu întreaga lume.
Nu, sper să nu se adeverească faza cu Trump care încearcă să impună cardinalul lui ultra-conservator. Nu de asta are nevoie Biserica Catolică. Și nici întreaga lume. Și ca o ironie a vieții, ultima primire oficială a Papei Francisc a fost cu vicepreședintele SUA, mascota de Vance.
Duamni ajutâ! 🙂
