M-am apucat de alergat

Ajunsesem la 82 de kilogrme. Eu, la ai mei, 169 cm, erau cam multe. Nu îmi mai venea nicio cămașă. Aveam probleme inclusiv cu tricourile sau bluzele. Chiar și gecile de iarnă devenise cam mici. Sau eu cam mare. De blugi nu mai zic, că-mi bubuiau în talie. Și am zis că așa ceva nu se mai poate. Unde o să mă opresc?

Mă îngrășam deși teoretic nu mâncam exagerat, dar mâncam mai mult pe partea de junk, că de, ce să mănânci repede în pauza de masă. Făceam destul de multă mișcare în capul meu. Marțea la fotbal, dar stăteam în portă, că de, prea bun ca să las echipa la greu. Mai mergeam și vinerea la fotbal. De multe ori luam și Parcul Bazilescu la pas. Inclusiv cartierul, doar să mă mișc. Mă mișcam eu, dar se mișcau și kilele în sus.

Ce am făcut?

În primă fază am încercat să mănânc mai sănătos. Dacă luam înainte un donner de la Mesopotamia, acum iau boxul lor plin de verdeață, ceva carne și fără cartofi sau sosuri. În weekend, dacă înainte îmi pregăteam eu singur pizza – și mamă, mamă cum îmi iese – acum mi-am făcut mâncare de cartofi, fasole fără carne, orez sârbesc, piept de pui la tavă cu cartofi dulci. Și am redus cantitatea de bere băută. Nu neg că aproape, aproape în fiecare seară aveam ritualul meu. Când ajungeam de la birou, mă puneam în canapea și îmi beam apa minerală. Acum îmi fac un ceai gastric.

Rezultatul după schimbarea stilului de a mânca?

Am ajuns destul de repede pe la 77 de kile. Dar nu mai jos. Astfel că am decis să mă bag pe alergat. Am destule probleme cu spatele. Acum vreo 2 ani am crezut că rămân paralizat. Dar am făcut kineto și mi-am revenit. Evident, problemele încă sunt acolo, dar încerc să fac acasă exercițiile oricât de des reușesc… A se citi oricât de des mă motivez. Am și ceva probleme cu genunchii, dar hai să încerc, zic eu.

Astfel că pe 27 februarie am alergat pentru prima dată după mult timp. În afara fotbalului, evident. Am alergat și pe 1 martie, iar din 3 martie nu am ratat nicio zi fără 4-5-6-7-8 km alergați, căci da, deja am ajuns să pot alerga 8km într-o sesiune.

Unde am ajuns?

La o greutate stabilă de 75 kilograme. Deci, am 7 zile de când mă chinui să scad sub 75 și nu reușesc. Frustrant, dar ce pot face?

Unde greșesc?

Mi-am propus să nu-mi tai din plăceri, să le zic așa. Dacă am renunțat la berea de seară, nu vreau să renunț și la o bere cu prietenii. Concret. Inclusiv sâmbătă am ieșit pentru că, vorba prietenului, parcă e vreme de o bere la terasă, nu? Și a fost. Și am fost și eu. Evident că duminică dimineața cântarul iar s-a ridicat… Dacă merg la prietenul de lângă mine să văd un meci, nu ratez nici masa îmbelșugată. Normal, nu mă înfrupt până nu mai pot, dar tot bag în mine. Apoi, vineri, de 8 martie, s-a făcut masă mare pentru fete la birou. Cu pizza. Clar, din nou, am mâncat și eu…

Dar, cum am zis și mai sus, nu doresc să-mi tai din toate și brusc. Nu vreau ca într-o zi să mă simt vinovat și să-mi bag picioarele la propriu în el stil de viață semi-sănătos. Dacă am ocazia, mănânc un șnitel bine crescut. Dacă se nimerește mănânc și o felie de pizza. Iar dacă sunt invitat la bere, nu refuz dacă nu sunt ocupat.

Unde doresc să ajung?

Sper să mă țin cât pot de mult de alergatul zi de zi. Și sper să mă țină genunchii. Dacă eu mă știam cu probleme la stângul, acesta mă supără când urc muntele, se pare că durerile mai mari sunt la dreptul. Și chiar foarte mari. Vedem ce o fi. Dar targetul meu actual este să scad până la 70 de kile. Acum să vedem câte zile, luni sau ani îmi va lua să ajung până acolo.

Tu cum stai cu kilele? Faci mișcare sistematic sau singurul sport e la degetele de la mână când tasteazi?

Mă poți urmări și pe Google News