Două cazuri personale.
Înțeleg că în ultimii ani taxarea antreprenorului a tot crescut. Același antreprenor care are 5-6-7 angajați cu minimul pe economie, dar el vine la birou cu ultimul Mercedes. E o generalizare, dar ați înțeles ideea.
Din octombrie m-am mutat lângă București, la casă. Iar prima îmbunătățire pe care am dorit-o noii mele locuințe a fost să montez jaluzele exterioare. Țin bine soarele la distanță vara și oarecum au și un strat de termoizolare mai bună iarna. Merg pe o recomandare. Sun omul. Vine în aceeași zi. Ia măsurătorile. Îmi zice să mă gândesc și când sunt decis, să-l sun. I-am zis că nu am ce să mă mai gândesc. Facem factură, îi plătesc 50% avans și restul când vine să monteze.
Vine mai devreme decât era stabilit, doar că vine cam nepregătit. A plecat înapoi la atelier că uitase plasa de la ușa mare. Iar de tot, cel puțin așa cred, a uitat plasele anti-insecte pentru cele două gemulețe de la băi. Îi spun că nu e problemă. Era februarie, așa că nu e cald afară, nu or să mă atace țânțarii când las geamul de la baie deschis.
Îmi zice ok, când mai prind o zi cu lucrul de acasă, îl informez și el vine. L-am sunat o dată, a rămas că mă sună dacă poate ajunge în ziua respectivă. L-am mai sunat o dată, la fel. Nu a ajuns. I-am mai dat pe whatsapp. Ultima dată i-am lăsat un mesaj, iar răspunsul lui a fost poker face. Și de atunci am lăsat-o baltă. Rămâi tu cu cele două plase.
Să vă mai zic că m-a rugat și chiar i-am lăsat și recenzie de 5 stele cu tot cu imagini pe Google să-i intre omului comenzi noi?
E iulie și nici nu cred că va mai veni vreodată să mai monteze cele două plase.
Cazul 2 e un fel de două cazuri într-unul.
A fost ziua mea. Mutându-mă recent, am zis totuși să cumpăr prăjituri pentru dus la birou de la cineva din sat. Primesc o recomandare, sun, spun ce-mi doresc și mă șochez. Prima dată mă întreabă de unde am recomandarea, îi spun de la cine, îmi răspunde: Ah, de la Costel, ați cumpărat casă de la el?
Mă fac că nu aud întrebarea, întreb cât e prețul per kilogram și mă minunez. 150 lei, asta deși nici în București nu găsești asemenea preț, la coferării bune, recomandate, apreciate. Ah, da. Și minim 5 kilograme de prăjituri să iau să merite să se apuce de treabă. Asta doar pentru că sunt nou, mi-am luat casă și asta ar însemna că îmi cad banii din buzunare. E ca la piață, te vede pensionar, ai un preț. Te vede tânăr și mai dichisit, ai alt preț. În al doilea caz, mai mare.
Ei bine, caut singur o cofetărie bună în drumul meu spre muncă. Ba chiar trec pe lângă una micuță zi de zi. O găsesc pe net. Oarecum recenzii bune. Mă opresc seara după muncă, întreb care și cum. Îi zic doamnei cât aș vrea să cumpăr, doar că e o problemă, nu au deschis lunea. Ok. Vin și le iau de duminică. Doamna, foarte de treabă îmi recomandă să sun la numărul de pe ușă. E proprietara cofetăriei, ea face prăjiturile și dacă ea e de acord, mi le poate aduce acasă duminică seara sau chiar luni dimineața. Fiind aproape de mine și cofetăria, dar și laboratorul. Super. Dar zic că o sun a doua zi, până fac cumpărături, până ajung acasă, nu vreau să deranjez doamna după program.
Sun a doua zi o dată. Nu răspunde. Sun și a doua oară, nu răspunde. Zic, no, hai să dau și pe whatsapp, recomandă chiar ei să le scriu pe whatsapp de nu răspund la telefon. Îmi răspund instant cu un scurt și concis bună, sigur. Ok, înțeleg, mic antreprenor, o fi cu mâinile prin zahăr. Sincer, chiar nu mă deranjează să fiu întâmpinat cu o astfel de tehnică dacă sun pe meștereul Manole să-mi monteze instalația sanitară. Dar nici acum, deși site-ul și prezentarea lor de pe FB sunt foooarte happy, friendly și colorate.
Îmi arată opțiunile de platou. Mare și mediu. Păi și platoul mic unde e? Dar trecem peste, e deja o chestie de marketing atât de banală, dar cam ilegală. Îmi spune prețul per platou. Îi zic ok, super, aș cam vrea și acolo se blochează totul. Efectiv nu mi s-a mai răspuns la nimic. Și ar fi fost totuși o comandă de vreo 600+ lei. Ca să nu zic că aș fi vrut să iau și un tort tot de la ei. Dar…
Șoc! Ieri mă sună. Da’ domnu’, nu mai veniți după prăjituri? Rămân umpic blocat. Ce prăjituri? Nu ați mai răspuns. Nu ați confirmat comanda. Nu mi-ați făcut recomandările. Nu am confirmat nici eu. Păi ce să vă mai confirm, v-am făcut platourile. Păi și cum, ați ales dvs.? Da, diversificat cum ați dorit.
Îi zic, ok, vin să le iau dar în 2-3-4 ore, nu am cum acum. Ah, ok. Nu le mai doriți. Hai că văd ce fac eu cu ele…
Poker face, frățioare!
Ah, și aș mai avea, mai ales cazuri cu mobila pentru casă. Dar, toate celelalte, poate, în episioade viitoare.
Așadar, o duce micul antreprenor român totuși prea bine?
La ultima cred ca e o lipsa de comunicare. Adica doamna nu cred ca le are cu comunicarea directa, lucruri elementare pe care le faci in scoala. La noi e mai simplu, suntem intr-un domeniu care se bazeaza pe comunicare si optiuni, in restul locurilor… e greu!
Am vrut să revin cu un mesaj. Ba chiar l-am și scris. Dar mi-am zis, ce naiba, deja dau de prea multe astfel de cazuri. Dacă nu sunt interesați ei, care tre să vândă ceva, de ce m-ar interesa pe mine mai mult? Soluție de rezervă până la urmă s-ar găsi. Dar să facă comanda fără să o confirme și apoi tot pe mine să mă scoată vinovat că nu merg să ridic o comandă neconfirmată, chiar nu mă așteptam.
Poate a învățat ceva din caz.
Da, in unele cazuri e mai greu cu comunicarea. Dar nici nu vrei sa insisti prea tare cu mesajele sa nu pari agasant. Dar poate ambele parti au avut ceva de invatat din experienta. Cat despre prima situatie, No comment! Unora chiar le merge prea bine.