Dezamăgirea zilei – Balta Grivița / Lacul Străulești

Sâmbătă se anunța fain afară astfel că am decis să profit și să descopăr locuri noi din apropriere. Trec zilnic cu mașina peste Lacul Străulești / Balta Grivița dar nu am fost niciodată fizic acolo.

Nici nu auzisem pe altcineva să fi fost deși e o oază de natură în oraș.

Bănuiam că o să găsesc destul de multă vegetație. Nu aveam cele mai mari așteptări, dar nici ce am găsit nu mă așteptam să fie.

Coborârea pe malul apei se face în zona parcării de la gura de metrou Străulești. Sunt niște scări abrupte, nu te prinzi dacă duc undeva… ajuns pe partea cu Grivița mă lovesc de gunoaie. Vegetație deloc îngrijită. Dar și o potecă. Mă bucur că e potecă, zic că poate mergând mai adânc pe ea, voi da de vreo zonă mai civilizată. Merg vreo 200 metri, dau de 2 câini cam agresivi și de o cușcă. Probabil pentru ei. Om nu văd, dar decid să mă întorc din drum. N-aș vrea să sfârșesc sfâșiat de niște dulăi.

La întoarcere îmi dau seama că pot ajunge în zona Lacului Străulești fără a mai urca scările alea abrupte, trec pe lângă parcarea supra-etajată și dau de același peisaj. Boscheți, gunoaie, zonă parcă părăsită, undeva, departe de capitala României. Dar dau și de niște clădiri în paragină, probabil cândva acolo se stătea la o bere și un șnițel în natură.

Nu mă las, merg mai adânc pe lângă mal și dau de un ponton. Am ceva emoții că s-ar putea să nu țină, dar mă pun pe el să mă bucur totuși de lac, de păsările de pe lac. De natură.

După 5 minute se aude o frână de bicicletă. Probabil un concetățean care știe că e singurul loc unde se poate așeza în ring a și admiră natura. Pentru că stătea în spatele meu, aștepta să plec cel mai probabil, am decis să mă ridic și să îmi închei scurta plimbare prin gunoaie, bălării și dezamăgiri.

Întoarcerea la bulevard o fac pe latura opusă a parcării. Și acolo o altă surpriză. Plăcută de această dată. Nu știam că atât de multe autobuze au stație fix la parcare. Și nu știam că atât de multă lume coboară acolo pentru a merge la metrou. Extrem de impresionat că există viață în zona parcării. Că nimeni nu parchează în parcare, din păcate.

Dezvoltăm și noi zona, madame Clotilde?

Nu neg că sunt extrem de dezamăgit de primarul din Sectorul 1. Se vedea pe ea că are gură mare, dar mă așteptam să facă ceva. Buei, dar nimic nimic. Nu tu un trotuar nou, nu tu un parc reamenajat, Bazilescu arată cum arată. După Bazilescu, înspre zona bălților, zici că zona nu mai aparține de București. Concret, total dezamăgit.

Dar oare nu ne putem inspira un pic, doamna Clotilde, din ce a realizat Ciucu și să se facă și în Sector 1? Oare nu putem curăța boscheții, gunoaiele, face chiar și niște alei civilizate? Niște scări mai puțin abrupte și mai puțin periculoase? Oare nu putem reamenaja un pic zona să pară că totuși e în cel mai select cartier al capitalei?

Sunt sigur că nici Ciucu nu a făcut totul perfect. Daaar am trăit peste 8 ani în zona Drumul Taberei-Militari și pot confirma că atunci când mă întorc acolo am impresia că m-am întors într-un viitor foarte îndepărtat. Drumul Taberei e total schimbat. Zona Militari cu noul Parc al Liniei e zonă total schimbată. Lacul Ciric e total altceva. În bine. Măi, sunt chestii care se văd, care au fost făcute. În sectorul 1 doar lupta cu mafia (din gură) și doar atât.

Oamenii ăia care așteaptă autobuzul ar putea face o plimbare pe malul lacurilor. Ar putea sta și bea o cafea lângă apă. S-ar putea relaxa pe o bancă cu priveliște spre păsările care zbor aproape de luciul apei. Ar putea. Toți cei care merg în Bazilescu, ar mai putea merge 10 minute și ar sta frumos, pe malul unei ape. Dar doamna Clotilde se luptă cu mafia.

Doamna Clotilde, acum pe final de mandat, facem și noi ceva concret?

PS: Nu, Tuță de la PNL nu e o soluție. REPER?

Mă poți urmări și pe Google News

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *