Iar aceasta nu este un lucru rău.
Bine, titlul este un pic forțat, dar ideea e aceeași, muncitorii străini devin majoritari în industrii pe care românii nu mai vor să le presteze: vânzători, ajutor de bucătari, construcții sau diverse alte servicii.
De ceva timp, în discuțiile mai serioase cu colegii de la muncă sau cu prietenii fac o analogie cu ce se întâmpla acum 30 de ani cu Italia sau Spania și cu românii care mergeau acolo pentru a presta muncile pe care occidentalii nu mai voiau să le facă. Iată că a ajuns și România în momentul în care să importe forță de muncă pentru că românul nu mai dorește să-și rupă spatele pe șantier, nu mai vrea să curețe cartofi sau să vândă haine în mall.
Încă de când eram în facultate în Iași exista un mic val de muncitori străini: la Palas Mall, atunci în construcție, lucrau mai mult chinezi. În București primul impact mai serios l-am avut la Therme acum cred că vreo 5-6 ani, când oriunde mergeai dădeai numai de angajați din străinătate.
Ba chiar țin minte un episod mai puțin plăcut când un ceafă lată se plângea că o ajuns ca în țara lui să ceară bere în engleză. L-am rugat pe el să meargă să servească pe 2.000 lei dacă nu-i convin străinii. A tăcut mâlc bombardierul, surprinzător, eu așteptându-mă să îmi ia toate neamurile la rând. Da, mă mai ia și pe mine gura înainte câteodată.
Economia României a ajuns la un nivel în care ne permitem să nu mai muncim fizic?
În ultimele zile am citit (1 și 2) cum România lui Ciolacu și Ciucă este lăudată în străinătate. Avans economic, salarii din ce în ce mai mari, trai bun, condiții tot mai decente sunt motivele pentru care tot mai mulți muncitori din țări mai puțin dezvoltate aleg să vină la noi pentru a-și câștiga traiul. Nici nu e de mirare, de unde vin ei ar câștiga probabil 2-3 dolari pe zi, de aceea cei 3.000 lei de la noi li se par chiar bani buni.
Și cred că motivul dezvoltării economice nu e nici deșteptăciunea politicianului de la noi, nici Putin cum ar crede orice aurist, ci doar Europa asta tot mai hulită. Dacă nu se stătea UE cu parul pe noi – deși trebuia să se stea ciomagul – nu am fi fost nici măcar unde suntem acum. Ăsta e și unul dintre motivele pentru care România a evitat criza economică mult vânturată în publică de apocalipticii financiari. Cel puțin până acum. Nu că a implementat guvernarea PSDNL cine știe ce măsuri corecte.
Cert este că muncitorii străini sunt tot mai deși, mai vizibili și mai muncitori ca românii, cel puțin pe joburile pe care noi nu le mai vrem. Pe stradă, în metrou sau în supermarket îi vezi și sunt mai mult decât ok. Poate uneori prea gălăgioși, dar avem și noi gălăgioșii noștri plecați peste hotare.
