Nu plâng la filme. Nu plâng nici pe cea mai tristă melodie. Nu prea plâng. Nu prea mă emoționez pe actele artistice. Daaar, există ceva pe lumea asta care mă termină emoțional instant. Privirea unui copil care nu are. Mă rupe psihic instant acei ochi care cer ceva fără a spune vocal nimic. Mă termină.
Mama având o vârstă, ajunge cam des la spital. În decembrie a fost treabă serioasă așa că am plecat imediat direct spre casă. Am mai menționat pe aici, eu nu mănânc și nu prea beau nimic înainte de drumul spre Moldova pentru că nu vreau să opresc deloc până la destinație. Am ajuns la Roman, am ajuns la spital la maică-mea. După ceva timp, deși în acel moment nu putea mânca nimic, am coborât și i-am luat de mâncare și de băut. Felii de pizza și foietaje, să aibă acolo să tragă de ele pe când o putea.
Dar nu le-a vrut pe toate pe motiv că nu le mănâncă. Știind că nu mâncasem nimic în ziua respectivă, și se făcuse deja 4-5 seara, am luat pentru mine și cumnata feliile de pizza rămase ca să le mănâncăm acasă. Daaar, ajuns la mașină, fix în fața ei, pe jos stătea o mamă cu o fetiță. Ochi minunați, m-au terminat. Nu aveam cash nici să plătesc parcarea, că eu nu știu să umblu cu cash la mine, dar luând de la cumnata câțiva, i-am dat cei 5 lei disponibili copilei. Mi-a mulțumit de parcă i-am dat toată averea lui Elon Musk. Urcând în mașină, se uita în continuare insistent spre mașină. Și mi-am dat seama că era punga cu cele două felii de pizza. M-am coborât și i le-am dat. Instant a început să mănânce dintr-una de parcă mânca din cel mai bun ecler la tavă atât de disputat. Și pe a doua felie a dat-o mamei ei.
Ajuns acasă, nici mâncare nu-mi mai trebuia, deși nu mâncasem în ziua respectivă. Pur și simplu, nu știu de ce, dar mă termină instant ochii unui copil care cer ajutor. Mă termină instant un copil care se vede pe el că nu are. Care duce lipsă de orice. Mă termină un copil sărac. Nu discutăm aici dacă părinții lui pot sau nu munci, efectiv copilul.
Azi, petrecându-mi timpul meu liber pe Instagram, am dat de următorul story. L-am salvat, dacă primesc acceptul îl postez și aici, dacă nu… Am primit acordul. E vorba despre un copil care primește o pereche de încălțări și niște dulcuri. Și e atât de bucuroasă fetița pentru cele primite…
Și, din nou, s-a activat în mine moodul de terminat emoțional. Și din nou m-am uitat de enșpe ori la story să mă bucur de bucuria acelui copil.
PS: Nu știu cum să fac clipul mai mic.
Am mai zis-o pe la prieteni, cunoștințe. Dacă aș avea averea lui Bill Gates, Elon Musk, Jeff Bezos, Mark Zuckenberg sau Ion Țiriac pe toată aș distribui-o către copiii nevoiași. Și cu un dolar dacă rămân, știu că oricum vin alții cât aș clipi. Dar nu am averea lor. Mă minunam zilele trecute de venitul pe care urma să-l primească Elon Musk de la Tesla, 50 de miliarde de dolari doar partea lui. Cu banii ăștia salva de la sărăcie toată Africa…
Iar dacă vreți să vi se rupă sufletul în voi și mai mult, urmăriți clipurile de aici. Și poate și niște donații după. 🙂
