Deși am fost în câteva drumeții pe muntele românesc, nu m-am întâlnit niciodată cu ursul pe traseu. Am văzut kk proaspăt, am văzut urme proaspete în zăpadă, și când zic proaspete, chiar atunci a trecut ursul pe acolo. Am întâlnit alți drumeți care s-au întâlnit cu ursul și ne-au recomandat să ne întoarcem din drum, eu personal nu m-am intersectat niciodată cu un urs. Nici măcar pe Jepii Mici, acolo unde am fost de cel puțin 3 ori.
Dacă de urs nu am avut parte și sper să nici să nu am, în schimb, de câini de stână nu am scăpat. Pe Baiului am fost încojurați de vreo 12-13 dulăi de am crezut că acolo ne va fi sfârșitul. Până ce baciul puști a fluierat și câinii s-au liniștit. Da, i-a lăsat să ne înconjoare și să ne latre doar pentru propriul amuzament. Csf…
Jepii Mici e un traseu destul de dificil, plin de cruci, dar cruci pentru că s-a murit de la căzăturile în prăpastii. De atacuri de urs nu am auzit. Da, se știa că sunt urși în zonă, dar nu am auzit de vreo întâlnire agresivă. Din păcate, a avut loc o întâlnire fatală.
Drumețiile pe munte – un trend în creștere
Dar necesită și informare în prealabil. Tot pe Jepii Mici, în una din drumeții ne-am întâlnit cu un nene care era la propriu în papuci de plajă și cu o sticlă de Șueps în mână. Și noi ca nebunii eram echipați de zici că urcam Everestul. Dar nenea a ajuns în vârf, a fost un norocos. Cei care au acolo cruci, nu au fost la fel de norocoși.
Pe lângă educarea drumeților de a se echipa de munte cu bocanci, iar iarna și cu gheare și bețe, căci o escaladare a muntelui nu e ca o plimbare în weekend pe Victoriei, așa trebuie educați că trebuie să fie echipați și de situația în care ar da nas în nas cu animale sălbatice. Nu doar urși. Îmi aduc aminte de o întâlnire cu o turmă de porci mistreți, se auzea din depărtare de credeam că vin rușii. Când colo, era turma de mistreți. Norocul a fost că nu am fost chiar în calea lor, dar nici cu mistreții nu-i de joacă. Astfel că un fluier, ceva de făcut zgomot tot timpul trebuie să ai la îndemână. Un spray anti-urs ar fi perfect. Daaar, mare atenție și cu spray-ul, că îl pulverizezi către urs și ajunge pe fața ta dacă astfel adie vântul. Dacă vrei să mergi și mai departe, un dispozitiv cu electroșoc cred că ar fi cel mai eficient împotriva ursului. Dar nu știu cât e de legal să umbli cu așa ceva după tine.
Cert este că noi avem fluier. Batem și din palme, uneori din amuzament, alteori mai serios. Ba chiar unul din grup se apucă să dea cu bâta în copaci să se facă și ecou. Asta e mai mult de fun, dar își atinge și scopul de a ne face simțită prezența.
Cum a ajuns ursul pe un traseu atât de aglomerat, chiar e de neînțeles. Nu mi-a fost frică niciodată pe traseele marcate și mai ales utilizate pentru că știam că ursul cam fuge de aglomerație, de zgomot. Ursul încă sălbăticit, cel tomberonez stă și bea bere cu tine la popas. Dar cum a ajuns ursul ăsta atât de agresiv și atât de țintit pe oameni chiar e greu de explicat. Și trist. Dar cu natura nu e de joacă. Nici cu animalele sălbatice. Așa că, dacă ai ajuns și ai citit rândurile astea și ai fost până acum un drumeț sandalandagiu, e momentul să iei muntele și natura în serios.
Că ea chiar te ia pe tine în serios.
PS: Dacă vrei să vezi urși, îți recomand sanctuarul de urși de la Zărnești. Acolo sunt de această dată povești triste cu urși. Cel mai mult m-a impresionat povestea unui urc care a stat închis toată viața lui într-o cușcă, iar singura posibilitate să facă mișcare era să se rotească în cerc în cușcă. După ce a fost eliberat, dus la Zărnești, deși avea toată pădurea la dispoziție, el se învârtea tot în cerc. Văzut cu ochii mei. Impresionant și trist.
Cat de curand ancheta cel mai probabil va scoate si adevarul la suprafata