Hai că m-a ținut europeanul ăsta numai în fața televizorului. Sper ca la următorul EURO, meciurile de 22 să se joace la 21. M-a terminat cu somnul. Nu mai duc nici eu, csf, bătrânețea.
Finala Spania – Anglia
Anglia n-a jucat nimic, dar a ajuns în finală. Bine, a jucat cu Olanda în semifinale, să nu fiu chiar atât de drastic. În schimb, echipa de Under 21 a Spaniei a rupt. Lamine Yamal și Nico Williams au vrut să demonstreze că nu sunt doar niște naturalizați și au cărat echipa Spaniei în spate. Yamal este de departe cea mai plăcută surpriză de la acest EURO. A făcut 17 ani pe 13 iulie. Incredibil, un puști care a avut noroc cu carul în viață. Copil de refugiați înzestrat cu talent uriaș. Sper doar să nu ajungă ca Mbappe, un ahtiat după bani și nimic mai mult. Practic, Lamine trebuie să rămână jucător de fotbal.
Cât despre finală. Spania a jucat ce a știut ea mai bine. Dezinvolt, fără teamă, cu tupeu tineresc și dorință de afirmare. Anglia unui Bellingham pe urmele lui Mbappe, adică arogant și mai puțin fotbalist, a rămas și în ultimul meci datoare sportului pe care, probabil, l-a înființat. Are și Anglia un câștig după acest turneu, puștiul Mainoo, practic singurul plus de la EURO 2024 și speranța că Manchester United poate fi mai bună în sezonul următor de Premier League cu el pe teren. Dar în finală a fost inexistent și schimbat destul de devreme.
2-1 scor final. Nico Williams din pasa lui Yamal deschide scorul. Egalează Palmer cu un șut frumos de la distanță, iar golul lui Oyarzabal aduce al patrulea trofeu de campioană europeană la fotbal pentru Spania. Bravos.
bravo lor. au demonstrat ca au habar de fotbal