Spațios.
Casele poate sunt mai mici ca la noi, adică la ei 100 m2 înseamnă casă mare, noi ne uităm la 100 m2 strâmbând din nas.
Sunt construite să se audă tot în ele, ăsta e marele dezavantaj. Dar nu acesta e subiectul. Ci zona în sine.
Casele nu prea au garduri sau dacă au sunt strict de delimitare, din scândură.
Străzile? Nu, nu sunt ca la noi să nu poată circula două mașini pe sens diferit, de mașini de pompieri nici nu mai vorbim. Aici, dacă vine un dezvoltator român, mai construiește un rând de case pe mijlocul drumului că, nu-i așa, e loc destul.
Și se vede că e loc destul.
În plus, aici este obligatoriu ca înainte de a se construi casele toate utilitățile să existe. Nu ca în Balotești, localitate de lângă București, unde zonele rezidențiale noi sunt cu fosă septică în curte și așa vor rămâne pe veci. Aici canalizarea mai întâi și apoi casele. Până și la Rotunda e canalizare, iar la doi pași de București un anunț pentru case de vânzare punea la puncte forte stradă pietruită.
Dar da, de remarcat spațiul oferit străzilor și trotuarelor în Scoția. A, zice cineva ceva de trotuare în România nouă? Ce sunt alea? Aici e loc destul și pentru două cărucioare.
În plus, ai spațiu verde oriunde arunci un ochi. La noi se taie și ultimul petic de iarbă să se mai construiască o casă. Loc de parcare? Minim 1, fratele a prins cu 3. O fi rău?
Politicienii noștri din administrația publică ar trebui să vină în vizită de lucru prin Scoția. Nu doar în schimburi de experiență prin stațiuni de lux din Spania sau Franța.
Da, se poate construi cu cap și pentru confortul oamenilor. Totul e să se vrea. La noi se va vrea vreodată?
PS: Vor mai urma niște articole despre Scoția. Pe pozitiv.
