De când cu alergatul zilnic, rutina mea de zi cu zi este următoarea: trezit, mers la muncă, muncit, întors acasă, stat 30 de minute de leneveală, un pic de stretching, alergat o oră cu pauze, deci cam o oră juma în total, apoi duș și lat în canapea.
Deși mai trag laptopul lângă mine, deși mai deschid un editor, deși chiar m-ai și scriu un titlu de articol și uneori chiar și câteva rânduri… totul se blochează. Nu reușesc să duc la bun sfârșit nimic. Foarte greu chiar și cu Azi în trecut. Texte cu idei noi sau de actualitate aproape că nu mai există.
Îmi tot spun în a mea minte: Bobiță, mișcă degetele, nu te opri. Ține-te și de treaba asta. Greu, tare greu.
După ce am terminat de alergat și dușuit, în mintea mea se implantează ideea că ziua e gata și nu reușesc să mai fac mare lucru după. Zac pur și simplu.
După această perioadă de acomodare cu noua rutină, alergatul de seară, de care sper să mă țin mult și bine, sper să reiau și cealaltă rutină, scrisul zilnic. Ajuta la descărcarea mentală de peste zi.
Tu cum reușești să te motivezi să scrii zilnic? Sau nu reușești?
Stirile le fac zilnic, dar nu scriu zilnic, merg pe programate. Nu exista suficienta inspiratie zilnica asta si pentru ca… rutina cumva e aceeasi. Daca mi-as misca fundul din casa probabil as gasi instant subiecte. Sigur, daca as fi prezent si nu cu ochii prin gadgeturi. Dar da, antrenamentul e bun pentru a scrie pe termen lung.
Da, apare rutina, monotonia care te blochează. Mai ales dacă și jobul e de așa natură, tot pe net, tot cu texte, mai piere și motivația, cheful de a scrie pe blog.
sunt zile si zile dar nu e cazul sa abandonezi, totul vine de la sine chiar daca nu e zilnic
Pai eu zic ca e bine, lasa lucrurile sa mai dospeasca un pic.
Uneori ma simt la fel si rezolv situatia luandu-mi notite si asamblandu-le cand simt ca-mi bine zen-parazen-contrazen-ul.
Unele luni sunt mai fertile, altele sunt mai sterile, mi-am zis ca nu-i cazul sa-mprastii plevusca doar din ambitie.