Am terminat Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor, specializarea Administrație Publică. Nu mi-am dorit asta, dar intrasem la taxă la jurnalism și la buget aici și am decis să fac AP că oi lucra eu ca ziarist și fără să termin facultatea de specialitate.
Doar că am ajuns să nu lucrez nici ca jurnalist, nici ca funcționar public, deși pentru ambele am avut ocazia.
Mă dusesem la o revistă locală din Iași, nici nu-i mai știu numele, probabil nici nu mai există. Dar mă plăteau sub ceea ce câștigam eu ca freelance și afiliere și am zis pas. Apoi, pentru că eram student la Administrație Publică, a trebuit să fac practică într-o instituție publică. Am decis să fac la primăria din localitatea natală. Iar pentru că eu sunt pe modul, zi-mi ce să fac, că-ți fac, asta am făcut. Culmea e că, deși nu lucram acolo, pe unele chestii am învățat eu funcționarii. Eu venind în practică. Adică să învăț de la ei.
Iar pentru că mi-am făcut treaba mai mult decât ca și cum aș fi fost în practică, mi s-a propus să rămân și să mă angajez în primărie. Probabil prin concurs, probabil nu, nu s-a ajuns atât de departe cu discuția, doar știu că salariul de încadrare era undeva pe la 650 lei. Sper să nu-mi amintesc eronat, dar era inclusiv pe vremea aia exagerat de mic. Și deja îmi puneam tot mai multe întrebări. Bă, pentru atât fac eu o facultate?
Repet, pe atunci, din freelance și afiliere câștigam chiar binișor spre bine. Spre bine chiar și pentru zilele de azi.
Apoi, am făcut practica la Casa de Sănătate Iași. Sau ceva pe acolo. Dezastru ce era acolo. N-am văzut șeful ăla 1 lună și când am dat de el avea – țin minte de parcă acum ar fi – deschis Solitaire pe calculator. Nici dacă voiau să facă cei din Las Fierbinți scenetă în serial, nu le ieșea așa. Pentru că am intrat direct și el nu era pregătit, nu a avut timp să închidă fereastra. Scuza lui a fost că se relaxa și el un pic. Dar nu ăsta-i subiectul.
Fiind cu online-ul și destul de implicat pe atunci la nivel de Iași, am mai cunoscut niște persoane. Am mai primit propuneri mai mult sau mai puțin serioase/concrete de a mă angaja la stat. Țin minte că mă bătea un gând serios, auzisem eu de un post mai bine plătit. Doar că am auzit și ce se întâmpla pe acolo și am renunțat complet. Mi-am zis că eu pușcărie pentru un funcționar al statului nu fac.
Apoi, pentru că m-am ținut de treabă la mine la sat, primarul de acolo nu m-a uitat. Încercând chiar și prin mama să mă facă să merg să candidez la primăria de comună. El se retrăgea, nu mai voia să candideze, ceva de genu’. Doar că în capul meu era nu și nu și nu și nu a rămas.
Băi, dar trăim alte vremuri. Nu mă plâng, am muncit de-am rupt, cu capul, dar și multe ore pe zi. Sunt ok acum, dar să mă ierte toți cei pe care i-am refuzat în trecut, la stat în momentul de față este belșug. Se câștigă la stat, ca un director de instituție publică, mai bine decât ar câștiga un CEO de companie măricică privată. Enorm! Șeful ASF, cel care nu supraveghează nimic, are un salariu de peste 16.000 EURO. PE LUNĂ, adică în cele 30 de zile ale unei luni pe pământ. Și zic EURO, nu lei.
Mugur Isărescu, șeful BNR și după ce va muri, ia pe LUNĂ tot cam atât. Zgonea, cel de la ANCOM, ia vreo 10.000 euro pe lună, parcă. Că nu mai stau să caut. Ăia de la Curtea Constituțională sunt la fel de privilegiați. Efectiv se aruncă cu bani din cer.
Acum, de când a început vânarea șefilor din companiile și instituțiile de stat, ies la iveală și veniturile enorme, efectiv enorme pentru un angajat al statului și pentru un angajat al statului în România. Și te mai miri de ce iese Călin președinte, când ăla promite că dă înapoi puterea poporului și îi trimte acasă pe cei ce belesc șoriciul de pe porc în prezent?
Și până la urmă, să zicem că na, astea-s salariile ca director, dar măcar să facă. Să muncească de toți banii. În schimb, ei habar nu au de ce se ocupă.
Am dat de reportajul celor de la Digi 24. Șefa CNI, cea care ar trebui să facă stadioane de fotbal, că altceva nu face, are un venit de aproximativ 14.000 euro pe lună. Are bonusuri peste prime de nu mai știe ce sporuri primește. Și uite așa ajunge la venituri de bogătană, încât și ea se miră când aude cât primește. Vă dați seama la ce nivel s-a ajuns de nici nu-i mai interesează cât le intră în cont lunar că oricum știu că nu mor de foame? Nu trag de fiecare leu de la lună la lună?
E clar, am dat cu piciorul îmbogățirii. Alo, statul, mă primiți și pe mine pe o funcție mare?
Eu chiar am și studii în domeniu. Și na, știi cum se zice, niciodată nu e prea târziu.
