Să fi avut vreo 6 ani ani. Poate și mai puțin, uite că nu mai știu exact cât. Era 29 iunie, era ziua mea de naștere și a gemănului. Era televizorul deschis și aud deodată un La mulți ani Petru și Pavel.
Șoc și bucurie în mintea mea de copil. Știe ăla din tv că e ziua mea. Ce onore. Așa că o întreb pe mama: De unde știe ăla de la televizor că e ziua mea?
Răspunsul mamei credincioase: E sărbătoare, sunt sărbătoriți sfinții Petru și Pavel.
Și atunci a scăzut tot entuziasmul meu realizând un pic că de fapt nu eu sunt celebratul principal al zilei. Dar tot atunci am realizat că eu chiar m-am născut de ziua mea. Vorba cântecului.
Hai la mulți ani Petre și Pavele!
Clasic, dar bună încă.
La multi ani si tie!
Mersi fain!
la multi ani cu o mica intarziere 🙂
Mersi mersi 😀
Pingback: Am primit apă gratuit la restaurant – D'ale lu' Arcana