Adică am avut și perioade de rebeliune în școală.
Și pe vremea noastră a fost la fel. Dar nu erau telefoane cu camere video în buzunar care să fie folosite de colegi.
E nebunie mediatică de ceva timp cu noua Lege a educației. Se evidențiază zilnic câte un subiect desprins din articolele legii. Cică abia asta este legea ce va finaliza marele proiect a domnului președinte, România educată. Bleah.
Nu încurcă cu nimic montarea camerelor în clase
Se vorbea dimineață, la Europa FM, despre montarea camerelor de filmat în clase. Părinții cam pro, elevii cam contra, normal. A venit o copilă cu un mesaj frumos scris. Era clasa a VI-a astfel că dacă l-a scris ea, bravo ei, frumos alese cuvintele. Cerea intimitate, deci era împotriva camerelor. Mai povestea că în pauze se întâmplă cele mai multe din prostioarele lor și de ce ar trebui să știe profii și părinții cum se mai distrează ei. Tot în pauze se întâmplă și marile prostii ale elevilor. Cu prostiile cele mari cum facem?
Inclusiv Petreanu era împotriva camerelor și un coleg de platou i-a atras atenția că și în sediul radioului sunt peste tot. Asta înseamnă că-i ia din intimitate?
Asta cu intimitatea e relativă. La școală, în timpul orelor, tre să mergi să stai cu fundul în bancă, să ridici mâna când întreabă profu’ – chiar, mai e cu ridicatul mâinii? – să-ți spui lecția sau să scrii în test. Nu ar trebui să te jeneze nicio secundă camera, care nu e decât pentru protecția ta.
Am eu o vorbă: dacă nu am nimic de ascuns, de ce să mă feresc? Așa și cu camerele astea. Pune-le tată să știe și părinții care-i copilul problemă, ca toți ceilalți să fie în siguranță. Că, lăsând la o parte imaginile ce apar în spațiul public, cine știe câte trăsnăi se mai întâmplă. Și le știm cu toții de pe vremea noastră.
Și așa, sunt atât de prezente camerele peste tot acum, în sedii de birouri, în magazine, pe stradă, încât fac parte din peisaj. Și nu are timp nimeni să stea să verifice strict pe cineva anume fără a fi comis ceva în prealabil.
Dar nici să-i crucificăm pe elevi
Cum am zis și la început, cu toții am avut momente de rebeliune. Că ne mai ciondămeam, că mai comentam unui prof, mare procent din din elevi astfel am fost. Unii mai mult, alții mai puțin. De aceea, da, tre să ne asigurăm că în urma montării camerelor în clase nu transformăm orele de curs și pauzele într-un mare big brother school.
Să nu vedem răul și în cea mai mică glumiță de adolescentini. Să nu transformăm școala în școală de corecție. Drepți non-stop ar trebui să se stea în armată, nu la școală.
Dar da, cazurile de bullying tre observate. Cazurile de agresiune fizică nu mai zic.
Așa că, de ce ne-ar deranja o cameră în clasă?
