Bine, e cam știut se pare, că era plin de mașini cu B.
Bine, o oră juma, că o oră îți ia să traversezi Bucureștiul.
Este vorba de Gostinu, județul Giurgiu. Am mai fost acum ceva ani, vara, când era și o mini-plajă și chiar o zonă cu bere și mici. Recomand ambele anotimpuri, dar mai mult acum când e liniște și pace. Teoretic.
Vara cânta muzica prea tare pentru un loc la Dunăre. Acum, dimineața când m-am trezit, pur și simplu i-am zis colegului de cort să-și închidă alarma. Nu era alarma lui, ci doar cântatul păsărelelor. Căci da, el are alarmă precum se auzea de afară.
Și da, am dormit la cort. Dacă nu ești fan cort, e ok și să vii aici, te relaxezi, admiri cum trec vasele de croazieră pe Dunăre, faci un grătar dacic-românesc și te întorci în haosul din București.
În vinerea mare am ajuns noi și era plin de capitaliști care pe seară au dispărut. Absolut toți. Singurii vecini de cort, de peste noapte, au fost niște brașoveni, care au dispărut și ei dis-de-dimineață.
În sâmbăta mare a fost o liniște incredibilă, de am crezut că toată zona va fi a noastră. Ca pe la 2-3 după masă să apară cârdul de mașini de capitală. Evident, și cu fițele de rigoare, dar poți ignora lejer. Recomand să intrați cât mai mult în sălbăticie, asta dacă drumul o permite atunci când vizitați zona.
Așadar, dacă vrei să scapi de agitația de oraș și vrei să vezi și Bulgaria de peste drum, du-te la Gostinu în Giurgiu. Bine, cred că astfel de zone ar mai fi, că Dunărea e lungă și toată trece pe lângă București.
Pingback: Romania gunoaielor – D'ale lu' Arcana