Pe munte în gleznele goale – amendă pentru sandaladagii

Poate nu ar strica niște amenzi. Sau o modalitate prin care să se recupereze investiția în salvarea deștepților care urcă pe munte în adidași.

Nu sunt specialist în ale munților, dar am urcat de câteva ori până pe câteva vârfuri. Iar dacă mergi în mod organizat, ești și obligat la echipament serios: bocanci de munte, bețe și cască în cap deși tu știi că n-are ce să se întâmple rău. Știi tu…

Noi, când urcăm muntele, deși știm că e o chestie de 6-7, hai 8 ore, adică traseu de o zi, ne echipăm de zici că urcăm Everestul. Bocanci, pantaloni speciali, bețe, tricouri tehnice, pelerine, apă după noi, chiar și un energizant, mâncare, batoane de ciocolată, ba chiar și magneziu. Ne facem traseul greu la câte cărăm după noi, nu că e greu muntele de urcat.

Mi-l aduc ca acum aminte: era în șlapi și avea și o sticlă de Șueps în mână. A trecut pe lângă noi ca fulgerul. Noi, chinuiți de greutatea din spate, mergeam agale. Când am ajuns în vârf, omul stătea lungit la soare, cine știe de cât timp ajunsese. Dar nenea ăla putea călca o singură dată strâmb și dacă avea ghinionul să calce strâmb lângă o prăpastie, acolo sfârșea. Eu le zic ăstora sandaladagii. Zero rezultate în google, am inventat un cuvânt.

În adidași și cu gleznele goale pe munte cu zăpadă – amendă

2 cojudețeni s-au trezit ei că le-ar prinde bine niște mișcare înainte de Paște, să-și facă poftă de miel, drob și cozonac. Și au pornit pe traseul cu zăpadă în adidași și gleznele goale. Că ce, cât poate fi până pe Toaca?

Au fost salvați, au ajuns acasă bine-mersi, dar o echipă de salvatori a trebuit să se activeze, să-și facă treaba până la urmă. Dar nu mai bine stăteau ei bine-mersi în căbănuța lor așteptând noaptea de înviere la cald? Puteau, dar doi tineri au decis ei să fie zmei cu muntele și frigul. Noroc că au avut acolo un mini-neuron și l-au activat sunând după salvarea lor. Semn că în momente critice se activează și creierul. Întreaga poveste aici.

Altceva vreau să scot în prim-plan. Oameni ăștia, pentru că au pus pe drumuri niște salvamontiști, pentru că au consumat energia salvatorilor, pentru că nu au stat acasă în seara de înviere, practic tre plătiți din bani publici. Și e normal. Dar oare de ce să nu recuperăm suma de la acești tineri?

O amendă acolo cât să-i facă a doua oară să se gândească de enșpe mii de ori dacă merită sau nu să mai urce muntele în adidași pe timp de iarnă. Nu știu, să zicem că 10.000 de euro ar fi o sumă corectă. Sincer, 10.000 euro e o sumă corectă. Dacă în salvarea lor cade un salvamontist de pe snowmobil și mașinăria e daună totală cine o plătește? Doamne ferește să se întâmple ceva și cu salvatorul. Așa, știi că se recuperează dauna de la aventurieri. Nu mai zic că la misiunile complicate se apelează și la echipe extinse de salvare, elicoptere. Atunci 10.000 euro ar trebui să fie suma minimă de decontat de la sandaladagii.

Da, dacă aș fi în Parlament, aș iniția un proiect de lege pentru penalizarea celor care urcă pe munte în echipament neconform. E ca la mașini, circuli iarna fără cauciucuri de sezon? Zdrang amenda. Urci iarna pe munte în adidași de stradă? Zdrang amenda. Da, chiar și doar pentru că urci neconform să îți iei amendă. Mai pui și salvamontul în alertă? Zdrand 10.000 euro. Necesită echipă extinsă de salvare, mașinării, elicoptere? Zdrang 25.000 euro. Crapi pe mune? Suma să se recupereze de la membrii familiei.

Ca să pui mini-neuronul la treabă data viitoare când mai ai chef de impresionat gagica.

Mă poți urmări și pe Google News