La Gostinu, natura te bucură. Liniște, păsărele, apă cât vezi cu ochii, pădure cât vezi cu ochii și nici nu vezi de copaci.
Dar omul nu sfințește locul, ci îl contaminează. Ne-am așezat cortul în dreptul unui copac, să ne ferească de rafalele de cod galben ce se anunțau. Și am dat de Cava d’oro, Bucovina și ceva Dacic. Căci, de ce nu, așa făceau și dacii liberi. Lăsau ulcioarele de vin pe unde apucau.
În jurul a 20-30 de metri de locul de campare, gunoaie lăsate peste tot. Mai noi sau mai vechi. Am pus în portbagaj ce am cules, dar aici îți tre o campanie let’s do IT România ca să cureți tot.
Sunt zone mult mai mizerabile în țara asta, dar e trist că un loc atât de sălbatic, dar atât de aproape de civilizație este ușor-ușor contaminat de personaje certate cu viața. Nu știu, la ei acasă așa lasă gunoiul? Aruncă chiștocul în mijlocul camerei și-l lasă acolo cu anii?
Ar cam fi cazul de amenzi, că altfel nu se civilizează românul. Și nici nu se responsabilizează.
