Aceasta e adevărata bătălie a zilei de 9 martie în România.
Până la liceu nu cred că am auzit de mucenici. Sau de mucenici ca fel de mâncare, să-i zic așa. Mai degrabă auzisem de cele 44 de pahare. Fiind romano-catolic, nu țin minte să fi avut acest obicei și în zona noastră de catolici.
Ajuns la liceu, treaba s-a mai schimbat. Dar, din nou, nu foarte mult. Nu știu câți mucenici să fi mâncat și nici mare importanță să fi pus pe ei. Abia la Iași nivelul mucenicilor a mai crescut puțin mai mult. Daaar, ne având legătură directă cu religiozitatea, pe la facultate colegii mai discutau. Eu doar știam că undeva pe la 8-9 martie tre să mă duc să găsesc acel mucenic că-mi plăcea. Era cu muuuultă nucă.
Am ajuns în București și a mai venit un șoc. Dacă în catolicismul din sat nu s-a auzit de mucenici ca fel de mâncare, în capitală aveam să aflu că mucenicul, acel covrig însiropat și plin de nuci, nu e de fapt un mucenic. E un polonez. Mucenicul real ar fi o ciorbă cu niște micro-mucenici aruncați în ea. În fapt, ar fi ceva zeamă extra-dulceeee.
Am încercat o singură dată ciorba-mucenic, daaar era atât de dulce încât am avut impresia că mi s-a activat diabetul pe loc.
Astfel că, în ultimii ani, mai ales că se discută și prin birou despre mucenici, nu ratez fără a mânca 1-2. Acum ceva zile am găsit prin Carrefour și am luat mai mulți să fie și pentru colegi. Au fost acceptabili. Însiropați bine, dar puțină nucă. Și 3 lei.
Azi am dat o tură de alergare, iar pe la 8 fără 20 eram la Lidl. Și deja nu mai erau… Dar am mers și la Kaufland imediat după. Ce să vezi, nici în Kaufland nu erau. Astfel că mi-am luat de la TipTop, cofetăria din interiorul Kauflandului. Deși în Kaufland se anunțau a fi 3 lei, la TipTop am dat 6 lei pe 1, am luat 2 și am fost total mulțumit. Consistenți, însiropați bine și extrem de muuultă nucă. Dacă aveți pe lângă voi, recomand.
Deci, în concluzie, mucenic moldovenesc sau ciorbă-mucenic? Cine câștigă lupta?
