Ăsta e adevărul.
Da, prim-ministrul României, cel care tre să lupte pentru interesele țării, și-a dorit ca acest proces să fie câștigat de canadienii de la Gabriel Resources și din bugetul național să plătim miliardele de dolari.
A spus-o de prea multe ori în ultima săptămână că e o grea moștenire, că Cioloș și oamenii din Guvernul lui trebuie să plătească efectiv despăgubirile. L-a atacat pe Nicușor Dan, actualul primar al capitalei, că a girat interesele lui Soros. Nicușor fiind unul dintre promotorii activiștilor pro-Roșia Montană. Avea în capul lui lipsă de neuroni gânduri de a face un referendum ca să se înceapă exploatarea aurului de la Roșia Montană. Și cu toate astea, România a câștigat procesul.
Dar de ce Marcel Ciolacu și-a dorit ca România să piardă procesul cu Gabriel Resources pe subiectul Roșia Montană?
Doar din motive electorale.
Putea veni în fața poporului și să se plângă. Pare rău, băieți, dar creștem taxele pentru că tre să plătim daunele uriașe.
Pare rău, drag popor, dar uite, cei de la Uniunea Salvați România de fapt a afundat-o în datorii de miliarde.
Pare rău, dar fostul premier Dacian Cioloș, acum cu partid propriu, REPER, a girat acest dezastru economic pentru România. Și acum cere votul vostru?
Pare rău, dar Nicușor Dan a fost unul dintre cei mai vocali activiști Uniți Salvăm Roșia Montană, a produs dezastru și în primăria capitalei, a dus țara în colaps financiar și acum vreți să-l mai votați?
Da, Marcel Ciolacu, și-a dorit ca România să piardă acest proces din motive pur electorale. Asta tre să se audă pe toate televiziunile naționale. Nu balivernele lui Ciolacu. Ci motivul real pentru care un premier de țară dorește răul acesteia.
Daaar, evident că nu se putea duce la avocați și să le spună băieți, lăsați-o mai moale, noi vă plătim cât vreți, dar să nu câștigați procesul. A încercat să o zică indirect prin declarațiile din ultima săptămână. Și uite că nu i-a ieșit.
Și acum covrigarul se bate cu pumnul în piept că s-a luptat până la ultimul strop de sânge din vene pentru țara asta. La fel ca la revoluția din 1989. Marș, mă și hai sictir!
