Astăzi, 9 aprilie 2023, este Paștele în Biserica Catolică. Se acceptă ca-ca în acest caz.
Mie îmi place iarna, îmi place zăpadă, deci sunt fan Crăciun. Sunt fan mai mult a senzației de sărbătoare din acea perioadă, decât a ceea ce se sărbătorește în sine. Nu dați cu parul.
Am fost dus la biserică, mai mult cu forța, așa că acum…
Am fost dus și în noaptea de Crăciun și în noaptea de Înviere la biserică. De exemplu, deși nu sunt cu duamni duamni neapărat, de Crăciun sunt depresiv dacă mă prinde la muncă sau chiar și în București. Pur și simplu Crăciunul este atât de mult despre acasă, despre copilărie, încât nu concep să treacă ca și cum n-ar fi. Bine, nici acasă nu mai e ce a fost, dar e acasă. Habar n-am de ce această legătură în mine față de Crăciun, dar pur și simplu e ceva. Încă mai stau să deslușesc misterul. O fi amintirile de la tăierea porcului care sunt incredibile și aș da orice să le mai retrăiesc, o fi de la venirea lui Moș Crăciun, o fi de la mirosul nebun de cozonac ce se prelingea din toate casele, o fi de la gerul Crăciunului de-l adoram și când eram mic, o fi de la focul din sobă…. O fi de la toate câte puțin, nu știu…
Ei bine, cu Paștele am altă legătură, să zic așa. Sau niciuna. Pur și simplu nu simt niciodată că vine Paștele. Deși erau ceva tradiții și de Paște – de exemplu, mergeam din casă în casă după ouă vopsite, deși vopseam ouă cu coji de ceapă și frunze de pătrunjel – nu s-a lipit de sufletul meu acele momente.
De când sunt plecat din sat, nu cred că am fost de 3 ori acasă de Paște, iar în București nu l-am sărbătorit niciodată ca o adevărată sărbătoare. Și nici nu am vreo tragere. Poate și pentru că nu e în același timp cu Paștele Ortodox… A, da, eu sunt romano-catolic. Mă rog, sunt botezat romano-catolic. Știu, Paștele e cea mai mare sărbătoare creștină, dar dacă nu simți, nu poți forța în tine nicio pornire.
La biserică în noaptea de Înviere
Cum am zis și mai sus, am fost dus la biserică și în noaptea de Crăciun și în noaptea de înviere. La catolici tot ritualul e mult mai simplist, dar în noaptea de Înviere e ceva mai apăsător. Dacă e să aleg între cele două liturghii, cea de Înviere iese câștigătoare. Era mai pătrunzătoare, era mai aparte. Se bătea și la noi toaca, se aprindea un foc în curtea bisericii, cântecele erau mai profunde. Da, singura parte care iese câștigătare în lupta dintre Crăciun și Paște este slujba din noaptea de Înviere.
Cozonac de Paște de la Boromir
Să ajung și la cozonac. Că eu chiar despre asta voiam să scriu pe scurt ca subiect lejer de duminică, ș-am ajuns la nostalgii personale. Deci, pe net, pe TV, peste tot totul este despre cozonac zilele astea. Mai nou, nu mai mâncăm doar cel tradițional, alegem și panettone italienesc – care, apropo, dacă e din cel bun, e genial, alegem și cozonacul sârbesc, alegem și fusion tradițional cu inserții moderne precum cozonac cu portocale sau cu lămâie. Mă rog, variațiuni și variațiuni.
Și, cum am zis și mai sus, dacă nu sărbătoresc Paștele în mod special, de ceva ani, ca să nu treacă chiar neobservat, îmi cumpăr și eu un cozonac de Paște. Și am luat acum ceva ani unul care să fie modern că sigur e mai bunicel. Pur și simplu cozonacul tradițional de supermarket nu are niciun Dumnezeu, așa că-l evit.
Am ales un cozonac Boromir Royal Chocolate – mă scuzați – e cu ciocolată destulă la interior (dar mai puțină decât știam eu) și învelit tot în ciocolată. Îl vedeți în poză. Până anul ăsta a fost ok, nimic wow, nimic special, dar anul ăsta m-a dezamăgit. Nu cred că e vina Boromir ci pur și simplu nu e proaspăt. Se simțea că e de ceva timp fabricat sau a fost prost depozitat. O fi și de la scumpirile astea, dacă în alți ani era bătaie pe el, acum era raionul plin… Dar tot mi-am luat unu.
Tu îți faci cozonac singur în casă anul ăsta de Paște? Că e un nou trend să ne întoarcem la a găti în casă.
